plânssubstantiv
plâns
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a plânge; vărsare de lacrimi, adesea însoțită de suspine, ca expresie a unei emoții (durere, tristețe, bucurie etc.)
„Plânsul copilului a trezit-o pe mama din somn."
substantiv neutru
2lacrimi vărsate; plângere, jale
„După atâta plâns, i s-au umflat ochii."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a plânge' (participiu). Pluralul este rar folosit, dar corect: plânsete.
Sinonime
plângerelacrimijalevăicărealăbocet
Expresii și locuțiuni
a-i veni să plângă — a fi copleșit de emoție sau durere, a simți nevoia să plângă
plâns în hohote — plâns zgomotos, cu suspine puternice
Etimologie
Din latină 'plangere' (a bate, a se văita), prin participiul 'plansus'.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: 'plâns', nu 'plîns'. Atenție la forma de participiu: 'am plâns' (nu 'am plâns' cu altă vocală).