învieresubstantiv
în-vi-e-re
Definiții
substantiv feminin
1Faptul de a reveni la viață după moarte; în special, în creștinism, miracolul prin care Iisus Hristos a înviat a treia zi după răstignire.
„Paștele sărbătorește Învierea Domnului."
substantiv feminin
2Reînnoire, renaștere morală sau spirituală; revenire la o stare de vitalitate, de prosperitate.
„Proiectul cultural a adus o adevărată înviere a satului românesc."
Gramatică
Este un substantiv feminin, format de la verbul 'a învia'. Se folosește adesea cu articol hotărât: 'Învierea' (sărbătoarea creștină).
Sinonime
renașterereînviereresuscitarereîntoarcere la viață
Expresii și locuțiuni
Învierea Domnului — Sărbătoarea creștină a Paștelui, care comemorează învierea lui Iisus Hristos.
a avea o înviere — A-și reveni dintr-o stare de oboseală sau de boală; a se reface.
Etimologie
Din slavonă 'vъskrěsenije' sau din latină 'inviare' (a reînvia), prin intermediul slavonei vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ie' în interior: 'înviere'. Nu confunda cu 'învie' (verb) sau 'învierea' (cu articol).