profanatorsubstantiv
pro-fa-na-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care profanează, care tratează cu lipsă de respect lucruri sacre sau sfinte.
„Profanatorul a fost prins în timp ce vandaliza biserica."
adjectiv
2Care profanează, care aduce ofensă sau necinste unui lucru sacru.
„Gestul profanator a indignat întreaga comunitate."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: atitudine profanatoare).
Sinonime
nelegiuitpângăritordeznisipator
Etimologie
Din franceză profanateur, latină profanator.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'a' după 'r': profanator, nu 'profanator' cu 'v'.