probatoriuadjectiv
pro-ba-to-riu
Definiții
adjectiv
1Care servește la dovedirea unui fapt, care are valoare de probă.
„Instanța a cerut probe probatorii pentru a clarifica situația."
adjectiv
2Referitor la probe sau la administrarea probelor într-un proces.
„Codul de procedură penală reglementează mijloacele probatorii."
Gramatică
Adjectiv folosit adesea substantivat (probatoriul) cu sensul de ansamblul probelor.
Antonime
neprobantnedoveditor
Expresii și locuțiuni
material probatoriu — Totalitatea probelor și mijloacelor de probă dintr-un dosar.
Etimologie
Din franceză probatoire, latină probatorius.
Se scrie corect: Se scrie cu 'iu' la final, nu 'iu' cu 'ă' – probatoriu, nu probatoră.