priponiverb
pri-po-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A lega un animal (cal, vacă etc.) de un țăruș sau de un par, ca să pască într-un loc anume.
„Ciobanul a priponit mânzul în poiană."
verb reflexiv
2A se fixa într-un loc, a rămâne nemișcat (adesea despre privire sau atenție).
„Privirea i s-a priponit de fereastră."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: priponit. Gerunziu: priponind. Imperfect: priponeam. Perfect simplu: priponii.
Expresii și locuțiuni
a-și priponi ochii (pe cineva/ceva) — a privi insistent, a nu-și lua privirea de la cineva/ceva
Etimologie
Din slavă (veche) *priponiti, de la pri- + poniti (a pune), cu sensul de 'a lega de ceva'.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'p' și un singur 'i' la final: priponi (nu 'priponii' la infinitiv, acea formă e doar la perfect simplu).