Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se îmbogățească, să capete bunuri sau o situație mai bună.
„Moștenirea l-a pricopsit pe nepot."
verb reflexiv
2A se îmbogăți, a ajunge într-o stare materială bună.
„S-a pricopsit după ce a vândut terenul."
verb reflexiv (ironic)
3A căpăta ceva neplăcut sau a ajunge într-o situație proastă (folosit ironic).
„M-am pricopsit cu o mașină veche care se strică mereu."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: pricopsesc, pricopsești, pricopsește. Participiul: pricopsit. La reflexiv se conjugă cu 'a se'.