pricăjiverb
pri-că-ji
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să slăbească, să se ofilească sau să se usuce (de boală, de mâhnire etc.).
„Boala l-a pricăjit pe băiatul vecinilor."
verb reflexiv
2A slăbi, a se ofili, a se usca (din cauza unei boli sau a unui necaz).
„S-a pricăjit de supărare după ce a pierdut examenul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, tipul pricăji. Participiul: pricăjit. Gerunziul: pricăjind. Imperfect: pricăjeam. Perfect simplu: pricăjii.
Expresii și locuțiuni
a se pricăji de râs — a râde foarte tare, până la epuizare
Etimologie
Din slavă veche, probabil de la o rădăcină care înseamnă 'a usca' sau 'a ofili'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c', nu 'pricaji' sau 'pricăjii' (cu doi 'i' doar la persoana I singular, perfect simplu).