Definiții
substantiv neutru
1Piesă de lemn, piatră sau metal așezată la partea de jos a unei uși, pe care se calcă la intrare sau ieșire.
„Am împiedicat de pragul ușii când am intrat în casă."
substantiv neutru
2Figurat: limită, margine, început al unei perioade sau al unei stări.
„Suntem la pragul unei noi ere tehnologice."
substantiv neutru
3În geografie: înălțime sau ridicătură a fundului unei mări sau al unui râu, care împiedică navigația.
„Nava a trecut cu greu peste pragul fluviului."
Expresii și locuțiuni
a fi la pragul disperării — a fi foarte aproape de disperare
a trece pragul — a intra într-o casă sau într-o instituție
Se scrie corect: Se scrie 'prag', nu 'prag' cu alte litere. Atenție la plural: 'praguri', nu 'pragi'.