tavansubstantiv
ta-van
Definiții
substantiv neutru
1Suprafața plană orizontală care acoperă o încăpere pe deasupra, opusă podelei.
„Tavanul camerei era vopsit în alb."
substantiv neutru
2Limită maximă, plafon (în sens figurat).
„Prețurile au atins tavanul permis de lege."
Gramatică
Pluralul este 'tavane', iar articulat hotărât la singular este 'tavanul'.
Sinonime
plafonpodacoperiș (în anumite contexte)
Expresii și locuțiuni
a avea tavanul jos — a fi prost dispus, a fi într-o stare proastă (expresie colocvială)
Etimologie
Din turcă tavan, prin intermediul grecescului tavani.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v', nu cu 'f': 'tavan', nu 'tafan'.