Definiții
substantiv neutru
1Suprafața orizontală care acoperă o încăpere pe deasupra, tavan.
„Plafonul camerei era vopsit în alb."
substantiv neutru
2Limită maximă impusă unei sume, unui preț sau unei cantități.
„Guvernul a stabilit un plafon pentru prețul gazelor."
substantiv neutru
3Nivel maxim atins de ceva (de exemplu, într-o evoluție).
„Producția a atins plafonul în această lună."
Etimologie
Din franceză plafond, care provine din latină populară *plafondus, format din plat (plat) și fundus (fund).
Se scrie corect: Se scrie plafon, nu plafond (forma franceză). Atenție la plural: plafoane, nu plafonuri.