potracăn - definiție, sinonime, exemple

DEX › potracăn

potracănsubstantiv

po-tra-căn

Definiții

substantiv masculin

1Copil mic, neastâmpărat, care se ține de pozne; puști, ștrengar.

„Potracănul din curte a răsturnat găleata cu apă."

substantiv masculin

2Băiat sau tânăr cu purtări copilărești, zburdalnic.

„E un potracăn, dar are o inimă bună."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

potracăni

Articulat

potracănul

Formează pluralul cu desinența -i; articulat hotărât: potracănul, potracănii.

puștiștrengarbăiețașzdrahonnăzdrăvan

bătrân adult serioscuminte

a fi un potracăn — a fi un copil neastâmpărat, care face pozne

Probabil de origine expresivă, din română, legat de „potrăcăni” (a face pozne) sau de „potroacă” (copil mic).

Se scrie corect: Se scrie cu „ă” după „c”, nu „potracan” sau „potracîn”. Atenție la diacritice: potracăn.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.