portărelsubstantiv
por-tă-rel
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care păzește sau are grijă de o poartă; portar (într-o instituție, la intrarea unui edificiu).
„Portărelul ne-a deschis poarta și ne-a îndrumat spre biroul directorului."
substantiv masculin
2În trecut, slujitor sau funcționar care avea grijă de porțile unui oraș sau ale unei curți domnești.
„În Evul Mediu, portărelul veghea asupra intrării în cetate."
Gramatică
Forma de plural este portărei, iar articulat hotărât la singular este portărelul. Este un substantiv masculin cu terminație -el, care la plural devine -ei.
Etimologie
Din portă + sufixul -el, diminutival, sau din slavă (portar).
Se scrie corect: Se scrie portărel, cu ă după t, nu portarel sau portărel cu â. Atenție la plural: portărei, nu portăreli.