pontuiverb
pon-tu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A da cuiva un pont, adică o informație utilă sau un indiciu despre ceva (de obicei despre o soluție, un răspuns sau o oportunitate).
„Colegul meu m-a pontuit la test, spunându-mi că o să pice exercițiul cu verbul."
verb reflexiv
2A-și da singur un pont, a se informa sau a-și aminti ceva util.
„S-a pontuit singur cu notițele înainte de examen."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, format de la substantivul 'pont'. Se conjugă: eu pontuiesc, tu pontuiești, el/ea pontuiește, noi pontuim, voi pontuiți, ei/ele pontuiesc. Participiul: pontuit. Gerunziu: pontuind.
Expresii și locuțiuni
a da un pont — a oferi o informație utilă sau un indiciu
Etimologie
Din substantivul 'pont' (împrumut din franceză 'ponte' sau din italiană 'punto'), cu sufixul verbal '-ui'.
Se scrie corect: Se scrie 'pontui', nu 'pontuiesc' la infinitiv. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'pontuiește', nu 'pontuește'.