tăinuiverb
tă-i-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a ascunde, a ține ceva secret, a nu dezvălui
„El își tăinuiește adevăratele sentimente."
verb reflexiv
2a se ascunde, a se retrage din vedere
„Fugarul s-a tăinuit în pădure."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a tăinui). Forme: eu tăinuiesc, tu tăinuiești, el tăinuiește; participiul: tăinuit.
Expresii și locuțiuni
a tăinui adevărul — a nu spune adevărul, a ascunde realitatea
Etimologie
Din slavă (veche) *tajiti, înrudit cu a ascunde.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și cu i la final: tăinui, nu 'tainui' sau 'tăinui' cu altă formă.