Definiții
substantiv neutru
1Suferință, boală, durere, adesea cronică, care macină organismul; chin, neajuns.
„Bătrânul se plângea de ponosul de la picioare."
substantiv neutru
2Pedeapsă, mustrare, învinuire; necaz sau supărare pricinuită de cineva.
„A primit un ponos de la părinți pentru că a mințit."
substantiv neutru
3În limbaj popular, pagubă, stricăciune, daună.
„Furtuna a făcut un ponos mare în grădină."
Expresii și locuțiuni
a avea ponos — a suferi de o boală cronică sau a avea o slăbiciune fizică
a-i fi ponos de cineva — a-i fi teamă de cineva, a se teme de o pedeapsă