plictisiverb
plic-ti-si
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să se simtă plictisit, să nu aibă ce face sau să nu fie interesat de ceva.
„Filmul acela lung m-a plictisit teribil."
verb reflexiv
2A deveni plictisit, a-și pierde interesul sau a se sătura de ceva.
„M-am plictisit de jocurile pe calculator."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a plictisi). Participiul: plictisit. Gerunziu: plictisind. Imperfect: plictiseam. Perfect simplu: plictisii.
Expresii și locuțiuni
a se plictisi de moarte — a se plictisi extrem de tare
a plictisi pe cineva cu ceva — a insista prea mult pe un subiect, devenind enervant
Etimologie
Din slavă (veche) *pliktisiti, probabil înrudit cu poloneză 'plętać' (a amesteca) sau cu sensul de 'a încâlci'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c', nu 'plictisi' cu 'â' sau 'ă'. Atenție la forma de persoana a III-a: el/ea plictisește (nu 'plictisește' cu 'e' dublu).