săturaverb
să-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să mănânce până nu mai simte foame; a hrăni din plin.
„Mama a săturat copiii cu supă și friptură."
verb reflexiv
2A mânca până nu mai simte foame; a-și potoli foamea.
„M-am săturat după o porție mare de mămăligă."
verb reflexiv (figurat)
3A se plictisi sau a se sătura de ceva, a nu mai avea răbdare sau interes.
„M-am săturat de atâtea teme!"
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a sătura. Indicativ prezent: eu satur, tu saturi, el/ea satură, noi săturăm, voi săturați, ei/ele satură. Perfect compus: am săturat. Participiu: săturat.
Expresii și locuțiuni
a se sătura cu una cu două — a se mulțumi cu puțin
săturat de viață — dezamăgit, plictisit de existență
Etimologie
Din latină saturare, derivat din satur (sătul).
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: sătura (nu sătura cu î). Atenție la diacritice: sătura, nu satura.