pirotiverb
pi-ro-ti
Definiții
verb intranzitiv
1A sta întins sau a zăcea fără a face nimic, de obicei din lene sau plictiseală; a lenevi.
„Duminica dimineața îmi place să pirotesc în pat până târziu."
verb intranzitiv
2A rămâne într-o stare de inactivitate, a nu se mișca sau a nu acționa.
„Nu mai piroti acolo, hai să facem ceva util!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, persoana a II-a singular de la infinitivul 'a piroti'. Se conjugă: eu pirotesc, tu pirotești, el/ea pirotește, noi pirotim, voi pirotiți, ei/ele pirotesc. Participiul: pirotit.
Expresii și locuțiuni
a piroti de-a binelea — a lenevi complet, fără a face absolut nimic
Etimologie
Probabil de origine expresivă, onomatopeică, legată de senzația de toropeală sau moleșeală.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: piroti, nu 'piroții' sau 'piroti'. Atenție la diacritice: piroti (nu 'piroti' fără diacritice, dar corect este cu 'i' simplu).