zăceaverb
ză-cea
Definiții
verb intranzitiv
1A fi întins pe ceva (pat, pământ etc.), a sta culcat, de obicei într-o stare de repaus sau de boală.
„Bolnavul zăcea în pat de trei zile."
verb intranzitiv
2A se afla întins undeva, a fi lăsat la pământ (despre obiecte sau persoane).
„Cartea zăcea pe masă uitată."
verb intranzitiv
3A rămâne nefolosit, a sta nevalorificat (despre lucruri, talente etc.).
„Terenul zăcea nelucrat de ani de zile."
Gramatică
Verb de conjugarea a II-a, intranzitiv. Indicativ prezent: eu zac, tu zaci, el/ea zace, noi zacem, voi zaceți, ei/ele zac. Imperfect: eu zăceam, tu zăceai, el/ea zăcea, noi zăceam, voi zăceați, ei/ele zăceau. Participiu: zăcut. Gerunziu: zăcând. Infinitiv: a zăcea.
Antonime
sta în picioarea se ridicaa se scula
Expresii și locuțiuni
a zăcea la pat — a fi imobilizat la pat din cauza unei boli
a zăcea în paragină — a fi lăsat în ruină, neîngrijit
Etimologie
Din latină *iacēre (a sta întins), prin intermediul formei populare.
Se scrie corect: Se scrie cu „ă” la început: zăcea, nu „zacea”. Atenție la diacritice: zăcea (cu ă) și zăceau (cu ă și u final).