petreceresubstantiv
pe-tre-ce-re
Definiții
substantiv feminin
1Reuniune veselă, cu muzică, dans și voie bună, organizată pentru a sărbători un eveniment.
„Am fost la o petrecere de ziua Mariei."
substantiv feminin
2Acțiunea de a petrece timpul într-un mod plăcut, de a se distra.
„Petrecerea timpului liber este importantă pentru sănătate."
substantiv feminin
3Învechit: faptul de a petrece (a însoți) pe cineva; însoțire, conducere.
„Petrecerea oaspeților până la ușă a fost politicoasă."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: petrecerea; nehotărât: o petrecere. Pluralul: petreceri, articulat: petrecerile.
Expresii și locuțiuni
a fi în toiul petrecerii — a se distra intens, a fi în mijlocul distracției
a strica petrecerea — a întrerupe distracția sau a o face să nu mai fie plăcută
Etimologie
Din verbul a petrece, moștenit din latină *pertrāicere (a trece prin), cu sensul inițial de 'a însoți', apoi 'a-și petrece timpul'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 't' și cu 'e' la final: petrecere, nu 'petrechere' sau 'petrecere' cu 'i'.