muncăsubstantiv
mun-că
Definiții
substantiv feminin
1Activitate fizică sau intelectuală depusă de o persoană pentru a produce ceva util sau pentru a-și câștiga existența.
„Munca la câmp este grea, dar aduce roade."
substantiv feminin
2Rezultatul acestei activități; lucru, operă.
„Această pictură este munca unui artist talentat."
substantiv feminin
3Efort, strădanie, truda depusă pentru a realiza ceva.
„A reușit la examen după multă muncă."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: munca; genitiv-dativ: muncii; plural: munci, articulat: muncile. Se folosește frecvent cu verbul 'a munci'.
Sinonime
trudăefortlucruactivitatestrădanie
Antonime
odihnălenetembelism
Expresii și locuțiuni
a-și face munca — a-și îndeplini obligațiile sau sarcinile.
munca de jos — muncă fizică, de regulă grea, necalificată.
a da cuiva de muncă — a-i crea cuiva probleme sau dificultăți.
Etimologie
Din slavă (veche) 'mǫka' (chin, trudă), probabil prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' și 'ă' la final: muncă, nu 'muncă' cu altă vocală. Atenție la plural: 'munci', nu 'muncări'.