perfectaverb
per-fec-ta
Definiții
verb
1a face ceva complet, a aduce la bun sfârșit, a încheia în mod desăvârșit
„El a perfectat un acord important între cele două companii."
verb
2a îmbunătăți sau a rafina ceva până la stadiul final
„Ea și-a perfectat tehnica de desen prin ani de practică."
Gramatică
verb de conjugarea I, la persoana a III-a singular, indicativ prezent; infinitiv: a perfecta; participiu: perfectat; gerunziu: perfectând
Expresii și locuțiuni
a perfecta o afacere — a încheia cu succes o tranzacție sau un contract
Etimologie
din franceză 'perfecționa' sau din latină 'perfectus' (desăvârșit), influențat de verbul 'a perfecta'
Se scrie corect: Se scrie 'perfecta' cu 'e' după 'p', nu 'perfecța' (cu 'â') – forma corectă este 'perfecta', iar la persoana a III-a plural se scrie 'perfectează' cu 'ea'.