păstorsubstantiv
păs-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care îngrijește și păzește turmele de oi, capre sau alte animale domestice, ducându-le la pășune.
„Păstorul își ducea oile la pășune în zori."
substantiv masculin
2Figurat: persoană care călăuzește sau ocrotește un grup de oameni, un popor sau o comunitate, având grijă de bunăstarea lor spirituală sau morală.
„Preotul este considerat păstorul sufletesc al enoriașilor săi."
Gramatică
Forma feminină: păstoriță (rar folosită). Se declină regulat: păstor, păstorul, păstori, păstorii.
Expresii și locuțiuni
păstor al sufletelor — preot sau duhovnic care îndrumă spiritual credincioșii
câine de păstor — câine dresat pentru a păzi și a strânge turmele
Etimologie
Din latină pastor, pastorem, derivat din verbul pascere (a paște).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu 'o' în a doua silabă: păstor. Nu confunda cu 'păstor' (greșit) sau 'pastor' (forma fără ă, folosită în alte limbi).