păcurarsubstantiv
pă-cu-rar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care păzește și îngrijește oile, cioban.
„Păcurarul și-a adunat turma la apus."
Gramatică
Se folosește și cu sens figurat, rar, pentru cineva care îndrumă sau ocrotește.
Expresii și locuțiuni
a fi păcurar la oi — a fi cioban, a păzi oile
Etimologie
Din latină *pecorarius*, derivat din *pecus* (oaie, turmă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și cu un singur 'r' la final: păcurar, nu pacurar sau păcurarr.