pâșcâiverb
pâș-câi
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate un sunet scurt și ascuțit, asemănător unui țipăt sau unui scârțâit, adesea pentru a chema sau a alunga animalele.
„Ciobanul pâșcâia din buze ca să strângă oile."
verb intranzitiv
2A vorbi în șoaptă sau a scoate sunete nearticulate, de obicei pentru a atrage atenția cuiva.
„Îl pâșcâi pe coleg ca să-i atrag atenția că vine profesorul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu pâșcâi, tu pâșcâi, el pâșcâie, noi pâșcâim, voi pâșcâiți, ei pâșcâie. Participiu: pâșcâit. Gerunziu: pâșcâind.
Expresii și locuțiuni
a pâșcâi din buze — a scoate un sunet scurt cu buzele, pentru a chema sau a alunga animalele
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul scos.
Se scrie corect: Se scrie cu â după pâș- (pâșcâi), nu cu î: pâșcâi, nu pâșcîi. Atenție la diacritice: â și î.