pânditor - definiție, sinonime, exemple

DEX › pânditor

pânditorsubstantiv

pân-di-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care pândește, care urmărește pe ascuns pe cineva sau ceva, pentru a-l prinde sau a-i face rău.

„Pânditorul stătea ascuns după copac, așteptând să treacă vânatul."

adjectiv

2Care pândește, care stă la pândă; caracteristic unei persoane care urmărește cu atenție și în taină.

„Privirea lui pânditoare îl făcea să pară suspect."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

pânditori

Articulat

pânditorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: pânditoare - feminin, pânditori - plural).

neatent distrat

a fi la pândă — a sta ascuns, așteptând momentul potrivit pentru a acționa

Din verbul a pândi + sufixul -tor.

Se scrie corect: Se scrie cu â după p, nu cu î: pânditor, nu pînditor.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.