urmăritor - definiție, sinonime, exemple

DEX › urmăritor

urmăritorsubstantiv

ur-mă-ri-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care urmărește pe cineva sau ceva, de obicei cu intenții de a prinde, observa sau controla.

„Polițiștii au prins urmăritorul hoțului."

substantiv masculin

2Persoană care urmărește cu interes o activitate, un eveniment sau o persoană publică, fiind interesată de evoluția acestora.

„El este un urmăritor fidel al competițiilor sportive."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

urmăritori

Articulat

urmăritorul

Formă de substantiv derivată de la verbul 'a urmări'. Se folosește și ca adjectiv în anumite contexte, dar substantivul este principal.

fugar evadat

a fi urmăritor al cuiva — a urmări îndeaproape activitatea sau mișcările cuiva

Din verbul 'a urmări' + sufixul '-tor', de origine latină (persecutor).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'â' în 'urmări-': urmăritor, nu 'urmaritor'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.