palpitaverb
pal-pi-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A bate cu o frecvență mai mare sau neregulat (despre inimă), de obicei din cauza emoției, efortului sau bolii.
„Inima îi palpita de emoție înainte de examen."
verb intranzitiv
2A vibra ușor, a tremura (despre părți ale corpului, mușchi sau obiecte).
„Pleoapa îi palpita de oboseală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Forme: eu palpitez, tu palpitezi, el palpitează. Participiul: palpitat. Gerunziu: palpând.
Expresii și locuțiuni
a-i palpita inima — a fi emoționat, a simți bătăi puternice ale inimii
Etimologie
Din franceză palpiter, latină palpitare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p': palpita, nu 'palpata'.