osificaverb
o-si-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A transforma un țesut în os sau a face să devină osos.
„Calciul ajută la osificarea oaselor în creștere."
verb reflexiv
2A se transforma în os, a deveni osos.
„Cartilajul se osifică treptat la copii."
verb figurat
3A deveni rigid, lipsit de flexibilitate (despre idei, sisteme, atitudini).
„Birocrația se osifică și împiedică progresul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: osificat. Gerunziu: osificând. Conjugare: eu osific, tu osificezi, el osifică, noi osificăm, voi osificați, ei osifică.
Expresii și locuțiuni
a se osifica — a deveni rigid, a-și pierde elasticitatea
Etimologie
Din franceză ossifier, latină os, ossis (os) + -ifica (a face).
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 's' și cu 'i' după 's': osifica, nu 'ossifica'.