ordinesubstantiv
or-di-ne
Definiții
substantiv feminin
1Stare de aranjare sau de organizare a lucrurilor, a ideilor sau a acțiunilor, potrivit unor reguli sau criterii.
„Camera mea este în ordine, fiecare lucru la locul lui."
substantiv feminin
2Poruncă sau dispoziție dată de o autoritate, care trebuie respectată.
„Soldatul a executat ordinea comandantului."
substantiv feminin
3Succesiune logică sau cronologică a evenimentelor sau a elementelor.
„Povestea trebuie spusă în ordine, de la început până la sfârșit."
substantiv feminin
4Categorie sau clasă în care sunt grupate ființe sau lucruri după anumite criterii.
„În biologie, leii fac parte din ordinul carnivorelor."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'ordinile' (rar folosită) sau 'ordinele' (mai frecventă, dar incorectă în unele contexte). Se folosește și forma 'ordine' ca plural pentru sensul de 'poruncă' (ex: ordinele primite).
Expresii și locuțiuni
a pune ordine — a aranja, a organiza un spațiu sau o situație.
în ordine — corect, bine, conform regulilor.
de ordine — care se referă la menținerea disciplinei (ex: forțe de ordine).
Etimologie
Din latină 'ordo, ordinis', prin intermediul francezului 'ordre'.
Se scrie corect: Se scrie 'ordine', nu 'ordina' sau 'ordinele' (în sens de plural pentru poruncă, se preferă 'ordinele' cu 'e', dar corect este 'ordini' pentru pluralul obișnuit). Atenție la diacritice: nu se scrie 'órdine'.