disciplinasubstantiv
dis-ci-pli-na
Definiții
substantiv feminin
1Ansamblu de reguli și norme de comportare impuse într-o colectivitate, care asigură ordinea și buna desfășurare a activității.
„Disciplina în școală este importantă pentru învățare."
substantiv feminin
2Ramură a cunoașterii, materie de studiu sau domeniu științific.
„Matematica este o disciplină fundamentală."
substantiv feminin
3Capacitatea de a-ți controla acțiunile și de a respecta regulile, autodisciplină.
„Sportivul a demonstrat o disciplină de fier în antrenamente."
Gramatică
Forma de plural: discipline. Articol nehotărât: o disciplină. Se folosește și cu sensul de 'pedeapsă' în contexte istorice (ex: disciplina bisericească).
Sinonime
ordineregulăsupunereautocontrolmateriecurs
Antonime
haosdezordineindisciplinăanarhie
Expresii și locuțiuni
a-și impune disciplină — a se controla, a se autodisciplina
disciplina muncii — respectarea programului și a regulilor de muncă
Etimologie
Din latină 'disciplina' (învățătură, regulă), derivat din 'discipulus' (elev, discipol).
Se scrie corect: Se scrie 'disciplina' cu 'i' după 'c' și cu 'i' după 'pl' – nu 'disiplina' sau 'disciplină' (forma articulată este 'disciplina', fără ă la final).