onomatopeicadjectiv
o-no-ma-to-pe-ic
Definiții
adjectiv
1Care imită sunetele naturale prin sunetele cuvintelor; referitor la onomatopee.
„Cuvântul „bâzâit” este un cuvânt onomatopeic."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: onomatopeic, onomatopeică, onomatopeici, onomatopeice.
Etimologie
Din franceză onomatopéique, după greacă onomatopoiia (creare de cuvinte).
Se scrie corect: Se scrie cu „oe” după „p”, nu „onomatopeic” cu „e” simplu? Corect este „onomatopeic”, cu „e” după „p” și „i” înainte de „c” final.