imitativadjectiv
i-mi-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care imită, care reproduce întocmai un model sau o realitate.
„Copilul are un comportament imitativ față de părinții săi."
adjectiv
2Care are scopul de a imita sunetele din natură sau din viața de zi cu zi (despre cuvinte, gesturi, sunete).
„Cuvintele onomatopeice sunt imitative, precum „cucurigu” sau „ham-ham”."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: imitativ (masc. sg.), imitativă (fem. sg.), imitativi (masc. pl.), imitative (fem./neutru pl.).
Sinonime
reproductivmimeticimitatoriu
Expresii și locuțiuni
artă imitativă — artă care reproduce realitatea, în opoziție cu arta abstractă sau expresionistă
Etimologie
Din franceză imitatif, italiană imitativo, latină imitativus.
Se scrie corect: Se scrie cu doi de „i” la început: i-mi-ta-tiv. Nu confunda cu „imitat” (participiul verbului a imita).