omologsubstantiv
o-mo-log
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are aceeași funcție, profesiune sau specialitate ca și altcineva, dar lucrează în altă instituție sau organizație.
„Ministrul român s-a întâlnit cu omologul său francez."
substantiv masculin
2Persoană care are aceeași vârstă sau aceeași condiție socială cu altcineva; semen, egal.
„În clasă, fiecare elev își are omologii săi."
Gramatică
Se folosește frecvent în contexte oficiale sau profesionale. La feminin: omologă (rar, dar corect).
Sinonime
colegsemenasemeneaperechi
Expresii și locuțiuni
a fi omolog cu cineva — a avea aceeași funcție sau poziție ca altcineva în altă parte
Etimologie
Din franceză 'homologue', care provine din grecescul 'homologos' (cu același raționament, de acord).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început, nu 'homolog'. Atenție la plural: omologi, nu omologhi.