oblăduitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › oblăduitor

oblăduitorsubstantiv

o-blă-du-i-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care conduce, administrează sau are grijă de ceva sau de cineva; conducător, administrator, ocrotitor.

„Oblăduitorul moșiei a hotărât să planteze pomi pe deal."

substantiv masculin

2Persoană care protejează și sprijină pe cineva, având grijă de bunăstarea acestuia.

„El a fost oblăduitorul orfanilor din sat, oferindu-le hrană și adăpost."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

oblăduitori

Articulat

oblăduitorul

Formează femininul: oblăduitoare. Se folosește și ca adjectiv (rar) cu sensul 'care oblăduiește'.

subordonat supus

Din verbul 'oblădui' (a conduce, a ocroti) + sufixul '-tor'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b': oblăduitor, nu 'oblăduitor' cu 'a'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.