număraverb
nu-mă-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A socoti, a determina numărul sau cantitatea obiectelor, persoanelor etc.
„Învățătoarea ne-a rugat să numărăm câte mere sunt în coș."
verb tranzitiv
2A include pe cineva sau ceva într-o categorie, a considera.
„Îl număr printre prietenii mei cei mai buni."
verb intranzitiv
3A avea o anumită valoare, a conta.
„Opinia ta numără mult pentru mine."
Gramatică
Verb de conjugarea I, conjugare: număr, numeri, numără, numărăm, numărați, numără. Participiu: numărat. Gerunziu: numărând.
Expresii și locuțiuni
a număra pe degete — a socoti folosind degetele, adesea pentru cantități mici
a număra zilele — a aștepta cu nerăbdare un eveniment
Etimologie
Din latină numerare, prin intermediul slavonei sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după m: număra, nu numara. Atenție la diacritice: numără (cu ă) este forma de persoana a III-a singular.