Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să devină nefericit, a-i pricinui mari suferințe sau nenorociri.
„Războiul a nenorocit mii de familii."
verb reflexiv
2A-și pricinui singur o nenorocire, a se distruge sau a se compromite.
„S-a nenorocit cu mâna lui, alegând să mintă."
verb tranzitiv (figurat)
3A strica, a deteriora grav ceva, a face să nu mai fie bun de nimic.
„Ploaia a nenorocit rochia ei cea nouă."
Expresii și locuțiuni
a se nenoroci cu cineva — a avea de suferit din cauza cuiva, a fi tras în jos de o persoană
mai bine să nu te nenorocești — este mai înțelept să eviți o situație care ți-ar aduce mari probleme
Se scrie corect: Se scrie cu 'ne-' la început, nu 'nă-' (greșit: nănoroci). Atenție la diacritice: nenoroci (cu 'i' final), nu 'nenorocî'.