nebiruitadjectiv
ne-bi-ru-it
Definiții
adjectiv
1Care nu a fost învins, care nu poate fi învins; invincibil.
„Armata sa era nebiruită în lupte."
Gramatică
Adjectiv participial, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: nebiruită (feminin singular), nebiruiți (masculin plural), nebiruite (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
a rămâne nebiruit — a nu fi învins, a rezista cu succes
Etimologie
Din ne- + biruit (participiul lui a birui), de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ne' legat: nebiruit, nu 'ne biruit'. Atenție la diacritice: â nu apare, ci 'i' după 'r'.