Definiții
verb tranzitiv
1a acorda cuiva cetățenia unui stat, transformându-l în cetățean cu drepturi depline.
„Statul a decis să naturalizeze imigranții care locuiesc de zece ani în țară."
verb reflexiv
2a dobândi cetățenia unui stat, devenind cetățean al acestuia.
„După mulți ani de muncă, el s-a naturalizat în România."
verb tranzitiv
3a introduce o specie de plante sau animale într-un mediu nou, unde se adaptează și se dezvoltă.
„Botaniștii au reușit să naturalizeze planta exotică în grădina botanică."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu naturalizez, tu naturalizezi, el/ea naturalizează. La perfect compus: am naturalizat. Participiul: naturalizat.