expulzaverb
ex-pul-za
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate pe cineva cu forța dintr-un loc, dintr-o țară sau dintr-o organizație; a da afară.
„Guvernul a decis să expulzeze diplomatul străin."
verb tranzitiv
2A elimina din organism anumite substanțe sau deșeuri.
„Plămânii expulzează dioxidul de carbon prin respirație."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular, prezent: expulzează. Participiul: expulzat. Conjugare: eu expulzez, tu expulzezi, el/ea expulzează, noi expulzăm, voi expulzați, ei/ele expulzează.
Expresii și locuțiuni
a expulza din țară — a obliga pe cineva să părăsească teritoriul unei țări, de obicei din motive legale sau politice
Etimologie
Din franceză expulser, latină expulsare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs' sau 'gz': expulza, nu 'expulza' cu 'cs' sau 'egzpulza'. Atenție la diacritice: expulza, nu expulză (forma de indicativ prezent, persoana a 3-a singular).