nătăflețadjectiv
nă-tă-fleț
Definiții
adjectiv
1Care este prostuț, naiv sau cam prost; care se comportă într-un mod caraghios sau neîndemânatic.
„Era un băiat nătăfleț, dar cu o inimă bună."
substantiv masculin
2Persoană care este prostuță sau naivă; om caraghios.
„Ce nătăfleț mai e și ăsta, a uitat cheile în ușă!"
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen și număr: nătăfleț, nătăflețe, nătăfleți, nătăflețe. Ca substantiv, se folosește mai ales la masculin.
Expresii și locuțiuni
a fi nătăfleț — a fi prostuț, a se comporta caraghios
Etimologie
Din slavă (veche) 'netăfleț' sau derivat din 'nătâng' cu sufixul '-eț'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'n' și 't', nu 'natăfleț' sau 'nătăflet'.