inventaverb
in-ven-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A crea sau a concepe ceva nou, care nu a existat înainte, prin imaginație sau ingeniozitate.
„Thomas Edison a inventat becul electric."
verb tranzitiv
2A născoci sau a scorni ceva neadevărat, de obicei cu intenția de a înșela sau de a ascunde adevărul.
„El a inventat o scuză ca să nu meargă la școală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La prezent, indicativ: inventez, inventezi, inventează, inventăm, inventați, inventează. La perfect compus: am inventat. Participiul: inventat.
Expresii și locuțiuni
a inventa roata — A face o descoperire sau o invenție foarte importantă; a complica lucrurile inutil.
Etimologie
Din franceză inventer, italiană inventare, latină invenire (a găsi, a descoperi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'in' la început, nu 'invinta' sau 'inventa' cu 'e' după 'v' – corect este 'inventa'.