monolitsubstantiv
mo-no-lit
Definiții
substantiv neutru
1Bloc mare de piatră dintr-o singură bucată, folosit în construcții sau sculpturi.
„Monolitul din piață este vechi de sute de ani."
substantiv neutru
2Figurat: ceva sau cineva care pare unitar, neschimbător și greu de influențat.
„Partidul părea un monolit, dar avea conflicte interne."
Gramatică
Pluralul este 'monoliți', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'monolitului'.
Expresii și locuțiuni
a fi un monolit — a fi rigid, neschimbător, fără flexibilitate
Etimologie
Din franceză 'monolithe', care provine din grecescul 'monolithos' (mono = unul, lithos = piatră).
Se scrie corect: Se scrie 'monolit', nu 'monolith' sau 'monolit' cu 'h' după 't'.