mințiverb
min-ți
Definiții
verb intranzitiv
1A spune neadevăruri, a înșela prin cuvinte.
„Nu minți niciodată părinții."
verb tranzitiv
2A induce în eroare pe cineva, a ascunde adevărul.
„El a mințit-o pe sora lui despre nota de la matematică."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forme neregulate la prezent: eu mint, tu minți, el minte; perfect compus: am mințit; mai mult ca perfect: mințisem.
Antonime
a spune adevărula fi sincer
Expresii și locuțiuni
a minți ca un câine — a minți foarte mult și fără rușine
a minți cu nerușinare — a spune minciuni evidente, fără să-ți pese
Etimologie
Din latină mentiri, prin intermediul formei populare minți.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: minți, nu minți. Atenție la diacritice: â se pronunță ca î, dar se scrie â în cuvintele derivate din latină.