mărturisitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › mărturisitor

mărturisitorsubstantiv

măr-tu-ri-si-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care mărturisește, care declară sau recunoaște public un adevăr, o credință sau o faptă.

„Mărturisitorul adevărului a fost ascultat cu atenție de toți."

substantiv masculin

2În religia creștină, persoană care își declară credința în fața persecuțiilor, dar nu suferă moarte de martir.

„Sfântul mărturisitor a fost exilat pentru credința sa."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

mărturisitori

Articulat

mărturisitorul

Formează pluralul cu sufixul -i. Femininul este 'mărturisitoare'.

confesordeclarant deponent

tăinuitornegător

a fi mărturisitor al credinței — a-și declara public credința religioasă, chiar cu prețul suferinței

Din verbul 'a mărturisi' + sufixul '-tor', de origine latină (confessor).

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm' și cu 'i' după 'r' înainte de 's': mărturisitor. Greșeală frecventă: 'marturisitor' (fără ă).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.