mărgări - definiție, sinonime, exemple

DEX › mărgări

mărgăriverb

măr-gă-ri

Definiții

verb intranzitiv

1A se îndrepta spre un loc, a merge, a umbla (învechit sau regional).

„El mărgărea spre sat pe cărare."

Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv lung: mărgărire. Se folosește rar, mai ales în texte vechi sau populare.

merge umblase îndrepta

sta poposi

Din slavă sau bulgară, înrudit cu 'mărgări' (a merge).

Se scrie corect: Se scrie cu ă după m, nu cu â: mărgări, nu mârgări.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.