mânuiverb
mâ-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1A folosi sau a manevra un instrument, o unealtă sau o armă cu îndemânare.
„El știe să mânuiască sabia cu mare pricepere."
verb tranzitiv
2A conduce sau a dirija cu autoritate, a avea sub control.
„Directorul mânuiește cu tact întreaga echipă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: mânuit. Gerunziu: mânuind. Imperfect: mânuiam. Perfect simplu: mânui. Conjugare: eu mânuiesc, tu mânuiești, el mânuiește, noi mânuim, voi mânuiți, ei mânuiesc.
Expresii și locuțiuni
a mânui armele — a folosi armele cu pricepere, a lupta
a mânui condeiul — a scrie cu talent, a fi un bun scriitor
Etimologie
Din slavă (veche) 'manuti' sau din latină 'manuare' (a lucra cu mâna), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: mânui, nu mînui. Atenție la diacritice: mâ-nu-i.