Definiții
substantiv masculin
1Persoană care suferă de manie, adică o tulburare psihică caracterizată prin exaltare, agitație și idei fixe.
„Maniacul vorbea neîncetat despre invențiile lui."
substantiv masculin
2Persoană exaltată, fanatică, care se dedică cu patimă unei idei sau unei activități.
„Este un maniac al curățeniei, nu suportă niciun fir de praf."
adjectiv
3Care este exaltat, fanatic, dominat de o idee fixă.
„Comportamentul lui maniac îi speria pe colegi."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: maniac, maniacă, maniac, maniace. Ca substantiv, are forme de feminin: maniacă (plural maniace).
Etimologie
Din franceză maniaque, care provine din latină maniacus, din greacă maniakos, de la mania (nebunie, furie).