maledicțiesubstantiv
ma-le-dic-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Blestem, formulă sau cuvinte prin care se cheamă răul asupra cuiva.
„Maledicția vrăjitoarei s-a împlinit după mulți ani."
substantiv feminin
2În sens figurat, o vorbă sau o situație care aduce ghinion sau nenorocire.
„Acea maledicție părea să urmărească familia lor."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -ii, iar articolul hotărât la singular este -a.
Antonime
binecuvântarebenedicție
Expresii și locuțiuni
a arunca o maledicție — a blestema pe cineva, a chema răul asupra cuiva
Etimologie
Din latină maledictio, -onis, prin intermediul franceză malédiction.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'di', nu 'maledicțiune' – forma corectă este 'maledicție'.