lujersubstantiv
lu-jer
Definiții
substantiv neutru
1Lăstar tânăr și suculent al unei plante, care crește din tulpină sau din rădăcină; mlădiță.
„Primăvara, trandafirul a dat lujeri noi."
substantiv neutru
2Parte tânără și verde a unei plante, în general comestibilă sau folosită în alimentație (ex. lujerii de urzici).
„Bunica a cules lujeri de urzici pentru ciorbă."
Gramatică
Pluralul este lujeri, iar la genitiv-dativ singular: lujerului. Este un substantiv comun, nearticulat.
Antonime
tulpină uscatăcreangă bătrână
Expresii și locuțiuni
a da lujeri — a înmuguri, a produce lăstari noi (despre plante)
Etimologie
Din slavă (probabil bulgară) 'lužer' sau din maghiară 'lujer', cu sensul de lăstar.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j', nu cu 'g' – lujer, nu luger. Atenție la plural: lujeri, nu lujere.